Alţii au suferit o pierdere traumatică greu de pus în cuvinte, iar Pablo întâlneşte mereu astfel de oameni în practica lui psihiatrică, psihoterapeutică şi eclesială.

Pablo distinge cinci trăsături ale unei ţepuşe: este dureroasă, este restrictivă, este umilitoare, e îndelungată şi presupune luptă.

Într-un spirit umil şi înţelept, Pablo ne conduce spre un loc al speranţei, dincolo de explicaţiile suferinţei. Expunerea sa pe marginea textului din 2 Corinteni 12:7–10 tratează „ţepuşul” lui Pavel şi arată de ce uneori Dumnezeu nu ne scuteşte de suferinţă când ar putea să o facă atât de uşor.

În contextul mântuirii, Cristos a suferit mai mult decât oricine. Dumnezeu Însuşi S-a identificat cu tragedia umană, iar această identificare este perfect exprimată în numele Emanuel: Dumnezeu este cu noi.