Prin lansarea celei de-a doua cărţi, pastorul Ghiţă Mocan aduce în atenţia cititorilor o temă mult îndrăgită şi practicată în comunitatea penticostală, rugăciunea. 
 
Încă din titlu înţelegem foarte clar că autorul nu ne oferă o carte de dogmatică sau teologie sistematică, ci o abordare pastorală a rugăciunii Domnului Isus pe care o găsim în Ioan 17. Nu multe cărţi abordează rugăciunea specială a lui Isus din Ioan 17, iar printre teologii români tema nu s-a bucurat de atenţia pe care o merită. Deşi subiectul ei este extrem de fascinant şi important, în fapt şi în conţinut, este în acelaşi timp rostit într-un limbaj simplu, la îndemâna oricărui gen de cititor.
 
Era nevoie de o carte care să abordeze tema rugăciunii Domnului Isus în maniera celei semnate de pastorul Ghiţă Mocan.
 
Nu vom găsi în carte răspunsuri la întrebările pe care nu le pune nimeni, ci ajungem să pătrundem din aproape în aproape în ipostazele uceniciei din perspectiva Mântuitorului, şi anume: cunoaşterea, protecţia, prigonirea, sfinţirea, trimiterea, unitatea. De asemenea, cititorul este plăcut surprins de împletirea armonioasă a rigorii academice cu stilul pastoral-devoţional. Spunem „academică” pentru că întâlnim în carte definirea unor termeni care apar în textul biblic, în finalul cărţii autorul prezintă comparativ cinci traduceri în limba română ale rugăciunii lui Isus, iar pe lângă acestea, lista bibliografică amplă şi notele de la finalul capitolelor justifică pe deplin aceasta afirmaţie. Apoi, abordarea pastoral-devoţională este evidentă de la alegerea temei până la chemarea generală a cărţii, aceea de a aplica exemplul cristic. În urma lecturii te simţi mai motivat pentru rugăciune. De altfel capitolul final intitulat „Rugându-ne ca El” înmănunchează creativ acest îndemn.
 
Cititorul se va simţi îmbogăţit atât în plan intelectual, cât şi spiritual în urma parcurgerii acestei lucrări.