Dumnezeu vrea sa venim la El in primul rand.

El vrea sa ramanem langa sfatul Sau si sa asteptam sa ne vorbeasca.

El tanjeste sa apelam la El asa cum un fiu apeleaza la tatal sau.

In schimb, noi apelam la El abia ultima data, ca si cand nu am avea incredere in El sau nu am pune prea mare pret pe cuvintele Sale. Totusi El este singura Sursa de incredere in ce priveste calauzirea. El este Prietenul nostru cel mai apropiat si intotdeauna disponibil. Din partea Lui nu vom auzi niciodata semnalul de „indisponibil” – chiar daca noi de cele mai multe ori Ii afisam acest semnal.

Dumnezeu ne indeamna sa ne rugam, pentru ca stie ca deseori suntem prinsi in temnite facute de noi insine; nu temnite cu gratii si incuietori, ci temnite mintale, emotionale si relationale. Trebuie sa tinem minte ca distanta cea mai scurta dintre problemele pe care le avem si rezolvarile lor este distanta dintre genunchii nostri si podea. — Charles Stanley, ‘Descoperirea celor ascunse’