Fire vizionară, Corneliu Livanu se impune prin arta evocării, mânuind cu abilitate limbajul descriptiv, creând atmosfera de epocă şi făcând să defileze, pe dinaintea ochilor noştri, personaje ale unei istorii biblice pierdute în negura vremurilor (Pagini din viaţa celor de demult), sau altele care aparţin epocii nou-testamentare. Călătorind cu discreţie în preajma poetului, auzim respiraţia întretăiată a tânărului David înaintea confruntării cu Goliat, ascultăm indignaţi cuvintele saturate de orgoliu ale trufaşului Rabşache, urcăm tensionaţi spre muntele Moria, sau venind în perioada neotestamentară ne pătrundem de atmosfera sacră din preajma binecuvântatului nostru Galileean.

Prietenul bun e cu tine,
de vrei să-L primeşti chiar acum.
Din ceruri, o, iată-L cum vine,
să mergeţi pe-al Raiului drum.

Pe calea îngustă şi plină
de pietre şi spini uneori,
Isus îţi oferă lumină
şi raze ce trec peste nori.

Răbdare îţi dă îndelungă,
putere să treci prin mânii,
vrăjmaşi din cale-ţi alungă
prieten de-acum să le fii.

(Din poezia Prietenul bun)