Avraam a fost un om ca oricare altul, cu calitati, dar si cu mari defecte. El nu s-a impus nici printr-o cunoastere desavarsita a lui Dumnezeu, nici printr-o mare inaltime morala. El nu a scris nimic si nu a inventat nimic. De ce este atunci ‘tatal tuturor crediciosilor, prietenul lui Dumnezeu’? De ce, atat in Vechiul cat si in Noul Testament, Dumnezeu este numit Dumnezeul lui Avraam? De ce spune Dumnezeu ca acesta va fi numele lui in veci?
Fiindca, desi Avraam nu a avut alte calitati speciale, a avut una care le intrece si le inlocuieste pe toate, o calitate prin care dobandeste totul de la Dumnezeu, si anume CREDINTA, pe care Avraam a fost primul care a cunoscut-o, a avut-o si a practicat-o.