CUNUNA RODIRII  În iureșul tulburător al unor vremi amețitoare Nemistuiți pe jaru-arzând de febra unei deveniri Uităm ades că alergăm pentru dorințe trecătoare, Pentru fireasca viețuire a efemerei împliniri.  Cu bunăștiință ignorăm valori care se-adună-n suflet, Și-mbogățesc viața eternă ce-o pregătim de pe pământ Trecem în plan secund scânteia ce luminează-al nostru umblet Și dragostea, și bucuria, și pacea Duhului cel Sfânt…  O, de-am umbla în cârmuirea pe care ne-o dictează Duhul Am birui în lupta firii, ce o purtăm pe-această glie Printr-o răbdare îndelungă, prin bunătate, fapte bune, Prin înfrânarea de orgolii, blândețe și credincioșie.  * * *  O, de-am lupta lupta cea bună a-mpotrivirii propriei firi, În Duhul am avea cunună! Am intona mărețul cânt Despre puterea mântuirii de-a schimba seceta-n rodiri! Cununa veșnică de slavă o vom primi prin Duhul Sfânt.